Ce faci atunci când ai nevoie să găsești o informație sau un document, fie că este o rețetă de plăcintă sau un contract de vânzare-cumpărare? Probabil suni un prieten, cauți pe Google sau începi o discuție cu un chat de AI.

Inteligența artificială (AI) devine din ce în ce mai prezentă în viața noastră personală și profesională. 

În domeniul juridic, această tehnologie promite să economisească timp, să crească eficiența și chiar să contribuie la o mai bună înțelegere a legislației. Însă, odată cu aceste beneficii, vin și riscuri sau limitări care nu trebuie ignorate. 

Dacă ești avocat, jurist, student la Drept sau doar o persoană interesată de tehnologie, e bine să știi câteva lucruri esențiale înainte de a integra AI-ul în activitatea ta.

1. AI-ul nu este jurist

În primul rând, trebuie să fim foarte clari: AI-ul nu este avocat. Deși poate genera texte juridice, rezuma documente, sugera strategii sau explica termeni de specialitate, AI-ul nu are conștiință profesională sau responsabilitate legală. El nu „înțelege” dreptul așa cum o face un om educat în acest domeniu, ci doar prelucrează și reproduce informații pe baza unor modele statistice.

Prin urmare, orice sugestie oferită de AI trebuie verificată. E bine să îl vezi ca pe un asistent digital, un sprijin care poate automatiza sarcini repetitive sau oferi o primă versiune a unui document, dar care are nevoie de supervizare umană.

2. Datele de antrenament pot fi învechite sau incomplete

Majoritatea modelelor AI sunt antrenate pe date istorice, iar baza lor de cunoștințe nu este întotdeauna actualizată. De exemplu, dacă un model a fost antrenat până în 2023, este posibil să nu cunoască modificările legislative ulterioare, jurisprudența recentă sau hotărârile relevante ale instanțelor.

În domeniul juridic, unde un articol de lege schimbat poate însemna totul, aceasta este o limitare majoră. Folosește AI-ul pentru orientare generală, dar verifică mereu sursa în legislația actualizată sau asigură-te că AI-ul folosit de tine este la zi cu toate modificările legislative.

3. Poate menționa surse care nu legale

AI-ul poate menționa articole de lege, hotărâri judecătorești sau concepte juridice, dar nu întotdeauna face diferența între o sursă oficială, o interpretare academică sau un blog personal. În multe cazuri, poate genera conținut „convingător” dar incorect sau inventat (așa-numitul fenomen de hallucination, când AI-ul „inventează” informații care sună plauzibil).

Dacă AI-ul îți oferă o referință legislativă sau o decizie de instanță, caută tu însuți acea sursă într-un portal oficial (precum legislatie.just.ro sau portal.just.ro). Nu te baza niciodată exclusiv pe conținutul generat automat.

4. AI-ul nu ține cont de contextul specific

Unul dintre cele mai mari riscuri în utilizarea AI-ului în drept este tendința de a generaliza. Modelele de AI lucrează cu tipare statistice, nu cu nuanțele fiecărui caz individual. În drept, însă, detaliile fac adesea diferența între o soluție favorabilă și una nefavorabilă.

De exemplu, dacă îi ceri AI-ului să redacteze o cerere de chemare în judecată, acesta îți va genera un model standard. Însă un avocat știe să adapteze acel document la particularitățile dosarului: tipul instanței, excepțiile procesuale, probele disponibile sau chiar stilul preferat al judecătorului.

💡 Așadar, dacă folosești AI-ul pentru redactare juridică, tratează documentul rezultat ca pe un draft, nu ca pe o formă finală.

5. Pot apărea probleme de confidențialitate și protecția datelor

Un alt aspect esențial este confidențialitatea. Dacă introduci în AI informații despre clienți, contracte, litigii sau probe, trebuie să știi unde ajung aceste date și cum sunt ele procesate. Nu toate platformele de AI sunt sigure din punct de vedere juridic, mai ales când vine vorba de date sensibile.

Dacă lucrezi într-o firmă de avocatură sau într-o instituție publică, verifică dacă ai voie să folosești instrumente AI și ce politici de confidențialitate sunt în vigoare. Ideal, folosește variante de AI care permit rularea locală sau care oferă garanții clare legate de păstrarea datelor.

6. Responsabilitatea nu este la AI, ci la utilizator

Chiar dacă AI-ul generează o opinie juridică sau o strategie de apărare, tu ești cel responsabil pentru deciziile luate. În fața instanței, a clientului sau a unei autorități de control, nu vei putea spune „așa mi-a spus AI-ul”. Răspunderea este și va rămâne umană.

AI-ul nu semnează contracte, nu răspunde disciplinar și nu poate fi tras la răspundere civilă sau penală. Asta înseamnă că orice utilizare a sa trebuie făcută cu discernământ, cu gândul că tu vei suporta consecințele.

7. AI-ul poate fi excelent profesor, dacă știi ce și cum să întrebi

Pe partea pozitivă, AI-ul este un instrument educațional extraordinar. Poți să îi ceri să îți explice diferența dintre „acțiune personală” și „acțiune reală”, să îți dea exemple de jurisprudență pe o temă anume sau să te ajute să înțelegi logica din spatele unui articol de lege.

Totuși, calitatea răspunsului depinde de calitatea întrebării. Dacă pui întrebări vagi, primești răspunsuri generale. Dacă formulezi întrebări clare, cu context și delimitări, AI-ul va putea genera explicații mai precise. Practic, ai la dispoziție un partener de discuție care nu obosește și nu judecă, dar pe care trebuie să îl ghidezi.

8. AI + expertiza umană este soluția optimă

Cea mai bună abordare este una de colaborare. Lasă AI-ul să se ocupe de sarcini consumatoare de timp – cum ar fi sumarizarea unor contracte, extragerea clauzelor-cheie, compararea versiunilor de documente sau verificarea limbajului juridic. Apoi intervii tu, cu judecata, experiența și intuiția pe care doar un profesionist uman le are.

În acest fel, câștigi timp, reduci erorile de rutină și îți poți concentra energia pe ceea ce contează cu adevărat: strategia, interpretarea și relația cu clientul.

Etică și discriminare

Etica și discriminarea sunt două dintre cele mai sensibile aspecte când vine vorba de folosirea inteligenței artificiale în domeniul juridic. 

Iată câteva exemple de situații în care AI-ul poate da greș în practica juridică:

1. Bias de gen în recrutare pentru posturi juridice

• Exemplu: un AI de recrutare este antrenat pe baza angajărilor din ultimii 10 ani pentru selecția consilierilor juridici.
• Problema: dacă compania a preferat istoric candidați bărbați pentru posturi superioare, AI-ul va considera genul masculin ca predictor de succes și va defavoriza CV-urile femeilor, indiferent de calificări.
• Implicația: se perpetuează discriminarea de gen sub masca unei analize „obiective", încălcând potențial legislația privind egalitatea de șanse.

2. Decizii incorecte în acordarea ajutorului public sau juridic

• Exemplu: un AI este folosit pentru a decide automat cine este eligibil pentru ajutor juridic gratuit (ajutor public judiciar). Sistemul ia în calcul venituri, loc de muncă, istoric familial etc.
• Problema: AI-ul ar putea respinge cereri ale unor persoane aflate în situații speciale (ex. victime ale violenței domestice sau persoane care muncesc la negru) pentru că nu se încadrează perfect în „modelul” antrenat.
• Implicație: Persoane vulnerabile sunt excluse de la accesul la justiție, ceea ce contravine principiilor de echitate și acces universal.

3. Discriminare în decizii de eliberare condiționată

• Exemplu: un AI este folosit pentru a evalua riscul ca un inculpat să recidiveze.
• Problema: dacă AI-ul a fost antrenat pe date istorice cu prejudecăți (de exemplu, să clasifice inculpații de o anumită etnie ca fiind mai predispuși la recidivă decât restul, chiar și atunci când faptele sau cazierul sunt similare), va eticheta acei indivizi ca fiind mai „riscanți”.
• Implicație: deciziile privind eliberarea condiționată sau cuantumul pedepsei pot duce la menținerea unor discriminări.

4. Traduceri sau interpretări juridice incorecte în medii multiculturale

• Exemplu: un AI traduce automat contracte sau declarații juridice în contextul unor proceduri internaționale (de exemplu, migrație, azil sau comerț internațional).
• Problema: dacă AI-ul nu cunoaște jargonul legal specific sau diferențele culturale, poate produce erori care afectează drepturile unei părți (ex: „revocabil” tradus ca „anulabil”).
• Implicație: se pot genera neînțelegeri grave în documente oficiale sau în fața autorităților, cu efecte legale importante (pierderea unei cauze, anularea unui act, încălcarea dreptului la apărare).

5.  Utilizarea AI-ului pentru scoring juridic în procese civile sau comerciale

• Exemplu: folosirea unui AI pentru a „nota” sau „scora” șansele de câștig într-un litigiu (ex. un software care prezice probabilitatea câștigului în instanță).
• Problema: AI-ul poate recomanda să nu intentăm un proces, chiar dacă avem dreptate juridic vorbind, doar pentru că „modelele” lui spun că nu e profitabil. Astfel, persoane cu mai puține resurse sau fără sprijin juridic ar putea renunța la dreptate pe baza unei estimări statistice.
• Implicație: Se ajunge la o justiție „calculată economic”, nu una bazată pe drepturi fundamentale și principii de echitate.

Concluzie

Inteligența artificială nu este (să sperăm :) ) ceva ce ne va înlocui la job, ci un instrument care, folosit cum trebuie, ne poate ajuta să automatizăm taskurile repetitive sau să avem acces mai rapid la informații. Scopul fiind ca să ne concentrăm resursele pentru activități cu impact mai mare, cum ar fi elaborarea de strategii sau găsirea soluțiilor potrivite pentru clienți.

Ce este foarte important este să nu uităm că AI-ul nu este un expert juridic, că poate greși, inventa sau generaliza. Și că responsabilitatea pentru orice document, contract, decizie juridică este la noi, oamenii.

Așadar, dacă alegi să folosești un AI în activitatea ta juridică, fă-o informat. Fii atent la surse, la confidențialitate, la limitele contextului. Și mai ales, nu uita că în drept – ca și în viață – inteligența artificială e valoroasă doar atunci când e însoțită de inteligență umană.